0

Opinie din regiunea Odesa: Identitatea românească în spațiul european

Creative-Brick-brau-banatean-Designist-2Pe parcursul vieții, omul e cuprins de sentimente, gânduri, emoții. Oare pe mulți dintre noi ne frământă întrebări legate de religie, limbă, societatea care ne înconjoară? Se discută mult azi despre soarta limbii de stat în Ucraina. Ar trebui să ne doară și pe noi soarta limbii noastre. Mulți dintre compatrioții noștrii cu suflet sunt treji la dangătul de alarmă al clopotului limbii. Dar sunt și mulți din acei cu sufletul mort, alții cu sufletul vândut și mai sunt și din acei cu sufletul adormit. Observ o stare de lucruri la fel de tristă și printre consătenii mei.

Sunt un elev din clasele superioare și studiez într-o clasă cu predare în limba ucraineană. Avem o singură materie în care învățăm, o singură oră pe săptămână, în limba română. Sunt repetent la capitolul citire, vorbire, scriere în limba română. Dar aș avea în suflet sădită vreo sămință de acel clopotor, trezit să bată în acel clopot al limbii. O fi el și tata, și bunica prin care vorbește glasul sângelui. Dar nu pun la îndoială modelul, exemplul ce-l am de la conducătorul ansamblului “Dor Basarabean”. Zilnic, mă ciocnesc acasă sau la repetiție cu obiecte care sunt lăsate de străbunii mei din secolul trecut. Poate să fie o carte cu poezii de-ale lui Eminescu sau Coșbuc, un covor țesut de străbunica, care e o mărturie, peste timp, a geniului creator al consătenilor și e o minune că se mai păstrează încă azi pe undeva. Covoarele sunt un tezaur țesut de mâinile bunicilor și străbunicilor noastre, create în vremurile îndepărtate ale istoriei poporului nostru, ele au fost transmise din generație în generație și răspândite în tot satul, în regiune. Azi, cu regret, le vedem doar în muzeu. Acasă, locuitorii nu le mai pun la loc de cinste, sunt demodate… Iar azi și noi, și cel mai în vârstă trecem nepăsători pe lângă aceste bogății.

Aș fi fost și eu unul din aceștia… dar, a răsărit un sâmbure de dragoste și interes pentru tot ce-i românesc și față de oamenii acestui plai. Entusiazmul lor m-a cucerit și mă îndeamnă să studiez, să interpretez în limba română mai mult decât la acea singură oră din școală. M-a cucerit dragostea lor pentru continuarea tradițiilor neamului meu. Faptele lor m-au îndemnat să vorbesc în această limbă, deoarece acasă vorbim mai mult în rusă sau ucraineană. Mama nu este din sat. Am revenit la izvoarele limbii prin muzică. Pasiunea pentru muzică s-a împletit la unison cu cea pentru limbă. Muzica e domeniul prin care îmi revărs tainele sufletului în melodii armonioase și acest suflet se transformă într-un izvor nesfârșit de frumoasă poezie. Mi-e dragă limba românească și-mi place să-l ascult pe omul ce-o rostește corect și frumos.

Am avut această fericită ocazie. Vara am vizitat România, împreună cu părinții și sora. N-am avut de unde ști că e o țară atât de frumoasă, cu oameni simpli, ce m-au cucerit prin modul lor de a gândi și o limbă armonioasă, melodioasă. A fost și acesta un imbold de a vorbi, a citi, a studia, a cânta în limba română. Și am înțeles, dar, de ce iubesc atât de mult tot ce-i românesc cei de la “Dor Basarabean”. Respectă o tradiție, iubesc limba, înfăptuind și fiind un exemplu demn de urmat. Și noi, cei ce creștem, dansăm, cântăm românește, ne place. Sunt tradițiile păstrate de-a lungul secolelor, nimic nu poate defini mai bine spiritul unui popor. Respectul față de vechile tradiții românești ne ajută în fiecare an să simțim și să trăim o atmosferă de căldură și veselie.

Nouă, generația în creștere, ni se seamănă în suflet curiozitate și interes spre a cunoște și transmite mai departe obiceiurile străbune, cultura românească. Suntem datori să o facem îndrăzneț, cu mândrie, fără a ne rușina de origine, pășim în viitor cu mândria că suntem români, deoarece un neam fără tradiții, credință, limbă, dispare. Am revenit personal la izvoarele limbii, istoriei nu dintr-o dată și nu din copilărie. A fost o mare discoperire pentru mine excursia făcută în România, am rămas adânc cuprins de difirența dintre limba vorbită acolo și la noi. Vocabularul limbii române este destul de bogat. Dar noi am împânzit-o cu rusizme, limitându-ne la un dialect local. Ce diferență!Nu mă refer la dialecte, sunt binevenite și cu o rostire frumoasă. Unde e acea prețuire a tot ceea ce aparține poporului nostru harnic, care, în decursul istoriei sale, cu multe și grele și sacrificii, și-a păstrat ce-i mai sfânt. Și cum o posed eu, ce bagaj sărac de cuvinte…
Și mi-am zis că o fi rușine să n-o învăț, să n-o vorbesc la un nivel corespunzător. Și m-am pus pe treabă… cântând și interpretând cântece românești din repertoriul formațiilor românești. M-a cucerit prin simplitatea versurilor G.Coșbuc cu “Numai una” în interpretarea formației “Talisman”, apoi D.Matcovschi “Pentru cei indrăgostiți”. Și tot așa înainte, la rând venea G.Vieru etc. S-a pornit. Grăunciorul sădit acolo, undeva în adâncul inimii, a răsărit și a început să crească.

În prezent, jumătate din repertoriul meu e în limba română, celalalt , din muzică de peste hotare. Muzica e domeniul în artă, în care omul își revarsă tainele sufletului în melodii armonioase și acest suflet se transformă într-un izvor nesfârșit de frumoasă poezie. Am început să pătrund prin ea și în tainele limbii. Versurile lui G.Coșbuc erau recitate și cantate de generația bunicii, care le-a știu și ea pe de rost. Azi, cu regret, tinerii nu mai murmură dulcele lui vers. Și de unde ar fi să știm de ele? Mă bucur că sunt și eu o particică a acestui neam și înfăptuiesc alături de cei de la Dor Basarabean lucruri ce plac consătenilor. E ca un îndemn să îngân și în continuare, în dulcele grai românesc, melodiile recomandate de conducătorii cercului sau selectate de pe internet. Dacă ai o simțire românească, ai și datoria de a iubi limba, poporul care a trecut prin grele încercări până să ajungă la vremurile de azi. Prin dârzenie, rezistență, el a reușit să-și mențină pământul strămoșesc, caracterul, să supraviețuiască și ne-a lăsat ca moștenire această sfântă limbă. Și noi azi cum le cinstim memoria? Doar așa, prin fapte.

Autor: Valentin Gherghișan, clasa a X-a, satul Utconosovca (Erdec-Burnu), raionul Ismail, regiunea Odesa

Acest material a obținut premiul III la cea de-a III-a ediție a concursului de eseuri pentru tinerii români din Ucraina “Identitate românească în spațiul european”, organizat de Asociația Convergențe Europene și asociația Eurocentrica. Proiectul a fost susținut de Ambasada României la Kiev și de consulatele românești din Odesa, Cernăuți și Slatina (Solotvino, Transcarpatia)

Filed in: Odesa, Opinii Tags: 

Get Updates

Share This Post

Related Posts

Leave a Reply

Submit Comment

Pentru validarea formularului completeaza rezultatul adunarii : * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.

© 2017 TOCpress. All rights reserved.
webdesign project by Artimaginum DTh.
stats tracker