0

Odesa: Spiritualitate românească adusă din munții Carpați în stepa Bugeacului

Încercând a scrie eseul pentru concursul ”Indetitate românească în spațiul european”, am mers la bunica Pina (Pelagheea) după careva informații legate de strămoșii noștri. Am aflat de la ea atâtea lucruri noi că nu-mi vine să cred că neamul meu are așa o istorie de interesantă. Pâna în momentul de față, n-am știut că străbunica mea Maricuța făcea parte din neamul Muntenilor. Muntenii, veniți cu câteva secole în urmă pe pământurile Basarabiei, au adus cu ei în Bugeac și muntele de unde au coborât. În așa fel, astăzi, în Basarabia de Sud aproape că nu există sat unde să nu fie numele de familie Muntean.

În Frumușica Veche (Starosillea), sat românesc din regiunea Odesa, jumătate din locuitori sunt înrudiți cu familia numeroasă a Muntenilor. Strămoșii acestei familii au coborăt din munții Carpați, ajungând în stepele Bugeacului, la început pentru a-și paște oile și a le  îngrășa pentru a le duce la vânzare în porturile Cetatea Albă ori Chilia, iar cu timpul, acei păstori munteni devin sedentari, alcătuind populația de bază a basarabenilor. Pe harta Besarabiei de Sud din secolul XIX, la gura de vărsare a râului Cilighider, unde  se unește cu alt râu mai mare, Cogâlnic, găsim chiar satul Munteanov, scris așa de ruși, adică satul lui Muntean ori satul Muntenilor.  Aceasta  este o dovadă a indentității noastre de neam cu românii din Carpați. Noi am avut dintotdeauna același destin și aceeași istorie cu toți românii din spațiul european.

Cînd au venit comuniștii, ne–au despărțit în două neamuri aparte: români și moldoveni. Ne-au împărțit în trei state: România, Republica Moldova și Republica Ucraina. Ne-au împrăștiat, dar destinul a fost amar și al celor de peste Prut, și al celor ce au rămas aici în Basarabia: parte în Moldova, parte în Ucraina. Cei de dincolo de Prut erau duși la muncă silnică în stepa Bărăganului ori erau aruncanți în închisori. Cei care au rămas în Basarabia au fost o parte duși în Siberia, altă parte – exterminați prin foamete.

Bunica mea Pina povestește cum o familie de bătrâni cu care se învecina s-a dezis de fiul lor, care scutura podurile oamenilor din sat, lăsându-i să moară de   foame. Cam o pătrime din oamenii din sat au murit. De supărare, bătrânii s-au dezis de fiul lor și au lăsat casa ca moștenire bunicii mele, care era vecină.

Destinul oamenilor, nenorociți de molima comunismului, a fost la fel de tragic pentru toți românii. Nici în România, nici în Basarabia, războiul n-a luat atâtea vieți omenești cum au luat comuniștii, instaurând o putere nouă bolșevică după cel de-al Doilea Război Mondial în tot spațiul românesc. Un popor este dispersat în mai multe bucăți și este asmuțat și învrăjbit. Buneii mei au fost educați în URSS și lor li se spunea că românii sunt țigani, sunt săraci, sunt de o cultură mai inferioară decât cei care trăiesc în URSS. Această propagandă sovietică distrugea tot ce era mai sfânt – rudenia de neam. La început, se spunea că cei care au plecat în România sunt dezertori, învrăjbindu-i pe oameni între ei. Mai târziu, se descria sărăcia în care trăiau românii comparativ cu sovieticii. Aceasta a fost poate una dintre cauzele pentru care populația din Republica Moldova n-a pledat atât de activ pentru unire, cum a făcut acest lucru Germania. Sunt dezamăgită de faptul că timp de aproape 30 de ani trăitorii din Republica Moldova optează pentru unirea cu România și până în prezent nu este găsită modalitatea de unire a acestor două țări românești. Poate că unirea celor două bucăți într-un tot întreg ar aduce și pentru noi, cei din Basarabia de Sud, careva consecințe folositoare. Va dispărea discordia în ce privește numirea limbii. Am cunoaște mai bine istoria neamului românesc.  Am avea acces la o educație continuă în spațiul românesc, în spațiul european. Ne-am împrieteni.

Istoria unei familii se formează timp de câteva decenii. Istoria unui popor se formează timp de mai multe secole ori chiar milenii. Neamul românesc este unul dintre cele mai vechi neamuri europene. O istorie care continuă de la Dacia și Imperiul Roman până în prezent. Numirea țării România a fost aleasă probabil cu scopul de a ne dovedi istoria de mii de ani a poporului român. Eu mă bucur că fac parte din acest neam vrednic european.

Autor: Mihaela Exari, elevă în clasa a XI-a a școlii din satul Frumușica Veche (Starosillia) regiunea Odesa, Ucraina.

Acest material a obținut premiul Premiul Asociației “Identitate Culturală Contemporană” (AICC) la cea de-a III-a ediție a concursului de eseuri pentru tinerii români din Ucraina “Identitate românească în spațiul european”, organizat de Asociația Convergențe Europene și asociația Eurocentrica. Proiectul a fost susținut de Ambasada României la Kiev și de consulatele românești din Odesa, Cernăuți și Slatina (Solotvino, Transcarpatia)

 

 

Filed in: Odesa, Opinii Tags: , , , , , , , , ,

Get Updates

Share This Post

Related Posts

Leave a Reply

Submit Comment

Pentru validarea formularului completeaza rezultatul adunarii : * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.

© 2017 TOCpress. All rights reserved.
webdesign project by Artimaginum DTh.
stats tracker