0

Odesa: Cartea – izvor de identitate românească

biblioteca-investitoriSunt unsprezece ani de când am pășit pentru prima oară pragul școlii. Eram un băiat foarte curios și energic, dar hotărât să învăț carte. Doamna învățătoare ne-a spus că vrea să ne cunoască cu  o mare comoară, care, fiind citită, ne va face oameni culți și deștepți. Această comoară era cartea. Din acel moment, am îndrăgit cartea și pentru mine ea a devenit  nu  doar un obiect, ci o sursă valoroasă de informație de unde acumulez cunoștințe noi, mă scufund în istoria neamului din care fac parte. Anume datorită acestei comori descoperite cândva de civilizațiile străvechi noi putem în prezent să cunoaștem istoria civilizațiilor antice, istoria neamului dac și roman, lupta dusă de strămoșii noștri pentru păstrarea unității de neam.  Datorită cărților scrise de cronicarii neamului Grigore Ureche,  Ion Neculce, Miron Costin, de domnitorul Moldovei  Dmitrie Cantemir, de istoricul Nicolae Iorga  noi azi putem cunoaște istoria formării neamului românesc și lupta dusă de acest popor pentru unirea principatelor într-un stat mare și puternic.

Din ”Cazania”  arhiepiscopului și mitropolitului din Țara Moldovei Varlaam, scrisă pe la mijlocul secolului XVII aflăm că preasfințitul părinte Petru Moghila (Petru Movilă), fecior de domn al Moldovei, arhiepiscop și mitropolit al Kievului, Haliciului și a toată Rusia a trimis în Moldova tiparul cu toate meșteșugurile care trebuiesc pentru tipărirea cărților. Știind că Petru Moghila (Petru Movilă) a fost mitropolit al Kievului în prima jumătate a secolului XVII, putem facem concluzia că Moldova începe a tipări cărți proprii la acea vreme.

Despre istoria domnitorilor Moldovei aflăm din ”Letopisețul Țării Moldovei” a lui Grigore Ureche.  Din cele scrise aflăm că ”… limba noastră din multe limbi este adunată și ne este amestecat graiul nostru cu al vecinilor de prinprejur, măcar că de la Râm ne tragem, și cu a lor cuvinte ni-s amestecate”. Grigore Ureche face și lămurirea de ce graiul nostru este amestecat cu cuvinte din limbile altor popoare ”…ce fiindu țara mai de apoi ca la o slobozie, de prinprejur venindu și discălicându, din limbile lor s-au amestecat a noastră…”

În secolul XVII, cronicarul Miron Costin ne spune că cartea este cel mai important lucru în viața omului ”…nu este alta și mai frumoasă, și mai de folos în toată viața omului zăbavă, decât cetitul cărților…”.

Miron Costin scria despre importanța cărților și a cititului  încă cu trei secole în urmă. De atunci și până în zilele noastre nu s-a schimbat nimic ce ar putea înlocui cartea. Se încearcă în prezent a înlocui cartea cu tableta, dar este foarte diferită viziunea lucrurilor atunci când ții în mână o carte reală și altă viziune a lucrurilor este atunci când conținutul cărții este virtual, este departe de tine. Când de zeci de ori citești negru pe alb cele scrise de cărturarul Miron Costin ”… că limba este dovada că în graiul nostru până astăzi sunt cuvintele, unele latinești, iar altele italienești” nu mai apare nici o îndoială în apartenența noastră de neam cu toată latinitatea europeană.

Cronicarul Ion Neculce în secolul XVIII ne lămurește importanța cărților scrise de cronicarii Grigore Ureche, Miron Costin și fiul său Nicolai Costin pentru cunoașterea istoriei neamului. Ion Neculce scrie că numai un pământean poate scri istoria adevărată a unui neam și nici un istoric străin nu va descri evenimentele așa cum au fost, ci le va descrie așa cum îi convine lui. În ”Letopisețul Țării Moldovei” Ion Neculce scrie: ”Că mulți istorici streini, de alte țări, nu le știu toate câte se fac într-alt pământu. Tot mai bine știu cei de locu decât cei streini, însă ce să face în viața lor, iară nu în delungate vremi, iar istoriile celi mai vechi mai bine le știu istoricii, că le au scrisă, iară nu audzite”.  După cum vedem neamul nostru a avut dintotdeauna oameni deștepți și cărturari, care au știut să pună pe hârtie istoria, pentru ca noi, urmașii să ne cunoaștem strămoșii și faptele lor de vitejie.  Ion Neculce îndeamnă cititorul să citească letopisețul scris de el pentru a fi mai învățați. El spune, că omul care citește  poate învăța multe din cărți  și știe cum să se ferească  de primejdii și  chiar poate sfătui și pe alții.

Letopisețele cronicarilor moldoveni sunt acea comoară de aur a întregului neam românesc, care ne îndeamnă la citire și înțelepciune. Ele ne aduc la cunoștință etapele istorice prin care a trecut poporul nostru în formarea lui ca neam. În cronici găsim acele evenimente de glorie a domnitorilor și poporului care ne-au înrădăcinat pe acest petec de pământ dintre Carpați și Nistru.

Faptul că cunoaștem istoria neamului nostru nu din auzite, dar din cele scrise, se  datorește  și cărturarului, Dmitrie Cantemir, domn al Moldovei, care ne-a lăsat cartea ”Descrierea Moldovei”. Azi mulți istorici apelează anume la această carte a ilustrului cărturar pentru a înțelege corect evenimentele de la sfârșitul secolului XVII începutul secolului XVIII.

Moștenirea literară a culturii românești e deosebit de bogată. Pe temelia clădită de către cronicari activează mai târziu o pleiadă întreagă de scriitori, poeți, prozatori, dramaturgi, istorici. O operă literară de o calitate înaltă este o avuție națională. Această avuție este reală, deoarece a fost săpată cu cuvântul în hârtie. Cartea este acea moștenire fără de preț a poporului nostru, care ne dovedește identitatea de neam a tuturor românilor. Cronicarii, scriitorii, poeții sunt temelia identității noastre românești.

Ce ne făceam noi azi să nu-l fi avut pe povestitorul Ion Creangă ori pe poetul Mihai Eminescu?  ”Punguța cu doi bani” a lui Ion Creangă  ne învață să fim cinstiți și să ne folosim de munca proprie, să nu râvnim bogății străine.

Mihai Eminescu ne spune clar că ”Suntem români și punctum”.  Ce poate fi mai clar decât această frază scurtă, care ne adună la un loc pe toți cei ce vorbim în limba lui Mihai Eminescu, ne dovedește identitatea noastră de neam.

”Dumbrava roșie” a lui Vasile Alecsandri ni-l arată pe Ștefan cel Mare ca erou nu numai al neamului nostru ci a întregii Europe. Prin tăria sa de caracter, dârzenia și vitejia sa el a salvat Europa de invazia turcilor și tătarilor.

Scriitorul Mihail Sadoveanu prin opera sa ”Neamul Șoimăreștilor”  ne descrie oamenii viteji care îl înconjurau pe domnitorul Moldovei Ștefan cel Mare.

Cum aveam să cunoaștem mai profund istoria lui Ștefan cel Mare dacă nu-l citeam pe istoricul Nicolae Iorga?

Cărți, cărți, cărți… În ele este ascunsă istoria noastră de veacuri, istoria ce ne proslăvește și ne unește.

Autor:  Denis Caranghel, elev în clasa 11-a a școlii din s. Frumușica Veche (Starosillea), regiunea Odesa

Acest material a fost înscris în concursul de eseuri pentru tinerii români din Ucraina “Identitate românească în spațiul european”, organizat de Asociația Convergențe Europene și asociația Eurocentrica. Proiectul a fost susținut de Ambasada României la Kiev și de consulatele românești din Odesa, Cernăuți și Slatina (Solotvino, Transcarpatia)

Filed in: Odesa Tags: , , ,

Get Updates

Share This Post

Related Posts

Leave a Reply

Submit Comment

Pentru validarea formularului completeaza rezultatul adunarii : * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.

© 2017 TOCpress. All rights reserved.
webdesign project by Artimaginum DTh.
stats tracker